E o părere de rău in mine pe care n-am cum să o explic, nu ştiu să mi-o explic nici mie , e ceva care nu vorbeşte dar care spune. Sunt foarte puţin fericit dar am aflat că preţul fericiri este mult prea mare şi nu mi-l pot permite. Aşa că mai bine renunţ la fericire şi o inchid in cutia neştiută de nimeni , mai bine uit şi incerc să imi scot şi ultima umbră de sentimente din minte ...E dureros să nu iţi poţi respecta visele ! Suntem oameni , oameni ce ne naştem cu mari aspiraţii asemeni unui munte inalt şi frumos dar continuăm să ne ducem existenţa la poalele lui, incercînd să găsim sentimentul de fericire ascuns in cutia Pandorei. Vârful muntelui se vede tot mai glorios şi te atrage tot mai mult şi astfel renunţi la tot pentru glorie! In momentul plecări pe drumul ispitei care te duce in vârf , priveşti in urmă şi vezi acea amintire care te cheamă inapoi, o amintire prin care traieşti dar orbit de faima din vârf renunţi la ea şi pleci pe drumul patimilor! Ai ales faima şi gloria ! Şi intr-un final ajungi in vârf , in vârful criminal şi totul ţi se pare mirific, dar puţini reusesc să rămână aici pentru că stăpânul muntelui nu e de acord cu tine , şi atunci eşti izgonit şi obligat să cobori din nou la poalele muntelui să te intorci in mizerie! Alergi să regaseşti amintirea ce te ruga să nu pleci dar timpul a trecut şi nu o mai găseşti....Amintirea ta e ingropata demult şi nici mormântul ei nu ştii unde e .... Şi aşa ai rămas singur , trăieşti singur atît de singur incât ajungi să nu dai socoteală decat cel mult ţie. Alergând dupa glorie ai pierdut tot ai pierdut şi lucrul care te făcea să fi uman ....ai pierdut şi dragostea . Acum incerci să iţi gaseşti cutia in care ti-ai inchis sentimentele şi o găseşti dar cheita care era la gâtul tău in momentul plecari la drum nu mai e .....ai pierdut-o. Ce iţi mai rămâne de făcut acum ? Acum vei trai din amintirea că ai avut şi gloria şi dragostea pentru putin timp....dar nu mai ai nimic....!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu