Gânduri demult apuse
Ce încă n-au fost spuse
Care au fost renegate
In miez de noapte
Ascunse pe un drum
Încețoșat de fum
Blestemate poate
La o eternitate
Inchise într-o cutie
Cu mare greutate
Să nu fie găsite
Și sa devină fapte
Căci sunt sentimente crude
De lume condamnate
Căci răutatea lor
Distruge tot ce poate
Ingropate de un om
La tulpina unui pom
Care nu face roade
Și are frunzele uscate
Iar omul necăjit
La drum iar a pornit
Încercând să lase-n spate
Niște emoții blestemate
Și drumul său prin viață
Să fie în balanță
Echilibrat perfect
Trăind orice moment
Iar la finalul său
Să nu spună ce greu
A fost să lase tot în spate
Alături de-un regret în noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu