Pe o stâncă în depărtare
Un om singur visa să zboare
Căci el credea cu înflăcărare
Că viaţa e o piatră tare
Şi dacă el se va lansa
De pe o piatră tare grea
Atunci va reuşi cumva
Să depăşească viaţa grea
Dar pe când se pregătea
În hău a se arunca
În minte i-a venit un gând
Despre un om frumos şi blând
Un om ce l-a întâlnit
Pe care el mult l-a iubit
Şi care ii spunea uşor
Viaţa nu-i un simplu zbor
Căci viaţa este o poveste
Despre ce-a fost şi nu mai este
Despre progres şi a reuşii
Situaţii grele a depăşii
Şi despre a continua
Să scrie povestea sa
Cu rele şi cu bune
În cartea vieţii să se adune
Iar când cartea o va termina
Să zboare către lumea sa
Cu zile calde şi frumoase
Cu inimi bune călduroase
Atunci el s-a oprit
Şi-n inima sa a privit
Unde a găsit o carte mare
Cu foarte multe pagini goale
Şi şi-a propus să o umple
Cu gânduri şi fapte multe
Iar mai apoi să o arate
Cuiva să o de-a mai departe
