De prin lume adunate
Trăiri şi sentimente uitate
Ce s-au pierdut departe-n noapte
Stau în această carte adunate
Momente unice, simple, curate
Ce le-am uitat departe
Ce le-am trăit sau poate
Doar le-am visat în noapte
Clipe frumoase renegate
De viaţă neacceptate
Simţite şi uitate
Pe un pat de moarte
Negăsite dar căutate
Momente unice deşarte
Ce le-am închis se poate
Într-o închisoare departe
Unde să fie uitate
De lume şi de fapte
Urâte dar invidiate
Sentimente condamnate
De ceva vreme asteptam o noua lucrare de a ta , ceva care sa imi lase o puternica impresie si uite ca a aparut. Asadar asteptarea a fost meritata pentru ca am primit acel text pe care mi-l doream sa il citesc. Multumesc .
RăspundețiȘtergereSe spune ca voi oamenii care va scrieti sentimentele in versuri sunteti cei mai tristi oameni si cumva reusiti sa ne induceti si noua cititoriilor aceasta stare sentimentala pe care voi o aveti atunci cand scrieti. Bravo foarte putini reusesc sa transmita un mesaj atat de clar.
RăspundețiȘtergereDragos Trifan - Galati
Your text is great. Congratulations!
RăspundețiȘtergereAlisia Carroe
Cred ca aceasta este cu adevarat cea mai mare pedeapsa pe care o puteau primii , uitarea pe vecie , ele ducandu-si existenta intr-o inchisoare de maxima siguranta . Privind dintr-o alta pozitie e adevarat ca cele mai mari greseli ale vietii sunt facute pe baza unor sentimente fie ele inselatoare sau nu ...doar ca intr-o lume prefacuta si sentimentele sunt perfide.
RăspundețiȘtergereBravo pentru postare si mult succes !
Vechiul tau prieten Flavius - Pitesti