Iertare...

De-aş fi un înger pe pământ,

Aş aduna tot ce-am mai sfânt.

Sub un mic, alb aşezământ,

Ce seamănă cu un veşmânt.

Aş ţine tot la pieptul meu,

Cum inima mi-o ţine un zeu,

Şi astfel printr-un procedeu,

Ar deveni un mic nucleu.

Poate eu am deţinut,

Ceva ce în mine a crescut,

Uşor, uşor a decăzut,

Acel veşmânt s-a descusut.

Şi-n inimă ce a rămas,

Un suflet gol şi pătimaş,

E  doar un mic sinucigaş,

Ce cântă la un fluieraş.

Dar eu sunt un Belzebut,

Pe pământ, sunt de temut,

Un înger ce a decăzut,

Într-o durere, ce a durut.

Eu astăzi am făcut să plângă,

Prin inimă să îi străpungă,

Acea durere atât de lungă,

Încât eu am rămas pe lângă.

 Astăzi vin, iertare-mi cer,

Un Belzebut cuprins de ger,

Din iad venita-m cavaler,

Iertare sincer... eu îmi cer.