Îmi amintesc cum a fost prima data când te-am văzut.
Nu te-am remarcat cu nimic, nu aş fi avut de unde să bănuiesc ce se va naşte intre noi. Nu iţi dădeam nici un fel de importanţă, pentru mine erai la fel de inexistentă ca o persoana care sta la un metru de mine în autobuz.
Dar s-a intâmplat să te cunosc.. Nu ştiu de ce, poate că aşa a vrut Dumnezeu. Şi uite cum eu, ăla strong şi fără sentimente eram la picioarele unei fete.
Nu mi-am dat seama cum ai pus stăpânire pe mine, sau ce anume ai făcut de m-am indrăgostit de tine. Eu eram sigur ca doar prietenia ne lega, şi dorinţa mea arzătoare de a te băga în pat. Îmi plăceai, şi aş fi vrut să te am. Te-am avut, dar spre surprinderea mea te vroiam iar, şi iar.. Şi te vroiam sufleteşte lângă mine. Pentru prima data în viaţa mea am simţit că nu pot sta departe de cineva.
Eu te vedeam ca pe o aventură.. şi totuşi am sfârşit iubindu-te cu toată fiinţa mea. De ce s-a intâmplat aşa?
Ziua în care am rămas fără tine a fost echivalentă cu ultima zi de fericire a mea.
Se pare că şi tu m-ai văzut ca pe o aventură, şi nu ai depăsit faza asta.
Orgoliul m-a făcut să tac, şi să te las să pleci. Oricum ştiu ca ai fi făcut-o.
Tu nu ştii ce se ascunde în inima mea ori de câte ori te văd cu altu, sau nu eşti lângă mine.
Am uitat să iţi cer un singur lucru când ai plecat .. Să-mi dai inima inapoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu