De vorbă cu mine!

Şti sentimentul de singurătate care îmi cuprinde mintea, îl simt mereu mai greu şi mai greu, mă tot gândesc dar gândurile mele zboară departe încercând să te găsească. Sunt un om visator dar tu erai visul meu, realitatea mea. Îmi e dor de steaua care ne dezmierda cu razele ei chipurile obosite. O caut mereu de când tu ai plecat şi o rog să schimbe ceva, o rog să facă o minune, să te găsească şi să îti vorbească să îţi spună ce simt pentru tine. Pentru că doar ea poate să mai facă ceva pentru noi. Nu am ştiut să valorific momentul când tu erai lânga mine iar mai apoi momentul a devenit trecut. Trecutul crează o amintire, amintirea noastră. Îmi amintesc cu drag de vorbele pe care ni-le spuneam, de atingerea mâinilor noastre, de primul sărut, îmi amintesc de toate lucrurile frumoase pe care le-am făcut împreună. Am greşit în gesturi şi în cuvinte dar inima mea nu a greşit în alegerea ei. Privesc pe cer dar legământul nostru refuză să răsară. Oare chiar te-am pierdut? E târziu iar patul mă cheamă să îmi odihnească gândurile. Mă întind, închid ochii iar în minte îmi apar sute de imagini, mereu apare o siluetă feminină uşor schiţată în gândul meu cenuşiu. Renunţ să mă amăgesc din nou. Parcă şi patul a devenit mult prea mare pentru mine, eu sunt aici şi tu eşti atât de departe. Adorm cu gândul că mâine voi descoperi răspunsurile la întrebările mele. Adorm cu gândul la tine ! Acelaşi coşmar care se repetă în fiecare noapte mă trezeşte brusc în miez de noapte. Privesc pe geam dar steaua noastră tot nu e! Refuz să traiesc aşa, refuz să te pierd. Abia acum pot spune cele două unice cuvinte: Te Iubesc! Privesc în jur şi peste tot văd poveşti, poveşti frumoase precum a noastră doar că nu toate au acelaşi final. Toate încep cu "a fost odată" dar nu toate se termina cu "au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi " Ceva se întâmplă cu mine, nu pot să cred că în această piesă a vieţii am avut rolul principal. Împreună aveam rolul principal. Nu îmi mai puteam dori nimic dar aşa e mereu Până nu pierzi ce ai nu îţi dai seama de ce ai pierdut. Am promis multe dar am făcut puţine. Îmi pare rău că te-am dezamăgit dar acum e prea târziu. Mi-a mai rămas doar speranţa, ştiu că doar îngerii mai pot face minuni, dar pe asta mă şi bazez, doar asta mai îmi dă sperantă. Speranta noastră eşti tu, pentru că şi tu eşti un înger. Îngerul meu păzitor!