Scrisoare din inchisoare...

  Astăzi începe o nouă zi în care totul va reveni la normal, ştiu e cea mai mare minciună pe care aş putea să mi-o spun. E a nu ştiu câta oară când mă trezesc cu speranţa în ochi dar la asfinţitul soarelui voi adormi din nou dezamăgit. Cândva am început să construiesc un zid, un zid atât de mare cu pereţi atât de groşi încât singura intrare şi ieşire era o portiţă mică pierdută în infinitatea zidului. Treptat ceea ce trebuia să mă protejeze mi-a devenit propria închisoare... e locul pe care am început să îl urăsc din ce în ce mai mult... căci din neglijenţă sau orbit de iubire am acceptat dincolo de zid câteva persoane pe care le-am considerat a fi speciale şi pe care am vrut să le protejez de răul lumii. Însă treptat ele au început să evadeze considerând locul meu minunat ca fiind o închisoare rece şi astfel am rămas singur în paradisul meu, în închisoarea lor.
De o vreme încoace fiecare zi e la fel, căci nimeni nu vrea să intre în acest paradis şi mi-e frică să nu fiu uitat în acest loc... La început am spus că n-am nevoie de cei ce au plecat... dar mai apoi am devenit furios considerându-i doar nişte trădători... După această fază am încercat să negociez cu ei, să îi readuc înapoi oferindu-le o schimbare... Dar pentru că nu au acceptat am intrat într-o depresie care nu se mai termină... Acum încerc să îmi impun şi să accept că e mai bine pentru ei acolo unde sunt. Trec zile la rând iar acum încerc să găsesc o portiţă şi să evadez şi eu, să fiu liber dar supus celorlalţi oameni liberi... Oare e bine? ..poate că nu căci eu mi-am ales această închisoare rece şi murdară în care nici măcar şobolanii nu vor să intre... Sunt frustrat, pierdut pentru că orice aş face nu ştiu dacă voi reuşi să evadez vreodată. Acum îmi plătesc greseala şi trebuie să îmi duc la capăt sentinţa... Oare cât durează o veşnicie? Oare cât mi-a mai rămas din sentinţă? Oare când voi fi din nou liber să trăiesc, să iubesc şi să fiu fericit? Oare când...?

Din nou la drum....

M-am întors în locul unde a început schimbarea, m-am întors pentru că atunci când m-am grăbit spre locul fericit pe care îl numeam casa, am uitat un lucru important. Poate că vă întrebaţi ce am putut uita? Ei bine m-am uitat pe mine, omul vechi. Schimbarea poate că nu a fost bine văzută dar s-a întâmplat fără să mi-o doresc. Am hoinărit mai bine de o lună pe drumuri, prin locuri cunoscute încercând să îl regăsesc, căci nu ştiam unde l-am uitat. Într-un final l-am găsit în colţul din acea cameră obscură unde a rămas blocat, l-am privit şi îmi părea că nu e el, pentru că era îmbătrânit de tristeţe că l-am abandonat. L-am îmbrăţişat, l-am şters de praf şi i-am dat haine noi. Acum părea mult mai fericit. Când l-am găsit era pierdut, dezorientat, supărat ca eu l-am uitat în acel colţ ponosit al camerei. L-am întrebat dacă ar vrea să fie din nou tovarăşul meu de drum deoarece am găsit o nouă cale a vieţii. A acceptat, iar acum am pornit pe un nou drum, sper ca acest nou drum să nu mai aibă aşa multe intersecţii, dar dacă va avea să alegem amândoi acelaşi drum.

A fost odata ......O BESTIE !!!

                                                   



                       Iar totul a inceput de la o cafea alaturi de fata care i-a redat speranta . Si a fost bine o perioada de timp doar ca atat bestia cat si autorul au uitat un lucru , poate cel mai important lucru: Povestile traiesc vii prin noi dar la fel ca si viata nu pot continua la nesfarsit . Iar acum uitandu-ne pe taramul minunat al povestilor putem vedea acea bestie cu inima de om , hoinarind singura si reprosindu-i autorului ca si-a batut joc de povestea lui. Dupa ce a vazut autorul durerea pe care bestia o avea in inima ei, s-a hotarat sa ii ia inima si sa ii redea chipul de om considerand ca a vazut durerea pe care bestia a provocat-o inainte de acea ceasca de cafea.  I-a luat inima dar i-a redat vie speranta de a trai liber cum isi doreste .....Poate ca va intrebati de ce autorul este atat de crud luandu-i inima personajului sau? Ei bine in acea inima se afla durerea lasata de ea....luandu-i inima ii ia durerea si ii ofera sansa de a-si alege singur drumul. 

Acum autorul va trebui sa isi creeze noi personaje pe care sa le aseze pe scena vietii, iar cand le va crea va trebui sa tina cont de greselile facute cu bestia. Sa speram ca va mai avea multe povesti de scris si noi personaje mitice de scos in evidenta. 
                                                                             "Sincere scuze bestiei, poate cel mai iubit personaj al meu "
                                                                                                                              Autorul .

Departe de casa,

Departe pe alte drumuri
Cu zile întunecate
Stau si privesc în zare
Căci casa mi-e departe


Căci mama mă aşteaptă
Cu masa îmbelşugată
Dar am ales greşit
Si-acum mă plâng la soarta


Nu am cum sa renunţ
Si sa mă întorc acasă
Căci nu pot fi răpus
De o alegere nefastă


Acum mă lupt printre străini
Iar limba lor e-nveninata
Mă apuca în tremurat sublim
Dar am sa câștig odată


Si atunci când voi câștiga
Si m-oi întoarce acasă
Va fi o seara blânda
Cu o luna norocoasă


Si-am sa va vad pe toţi
Cei care v-am iubit
Si-am sa va povestesc
Cum  eu am reuşit


Cu lacrimi si sudoare
Cu rele si cu bune
Căci aici eşti nevoit
Sa faci orice minune


Iar la final am sa va spun
Sa nu greşiţi ca mine
Sa faceţi tot ce este bun
Sa luptați pentru iubire


Sper c-am s-ajung curând.
În acel loc înseninat.
Unde am urat si am iubit.
Unde am greşit si am plătit.

In cautarea Liviei !

                  Era trecut de miezul noptii , iar stelele priveau cu mirare un nebun care se arunca in valurile marii strigand pe sub apa un nume de femeie. Intamplarea noastra se petrece undeva pe litoralul romanesc iar nebunul nostru era un om condus de aburii cetosi ce ies dintr-o sticla de tarie. Astfel  porneste printre valuri in cautarea iluziei eterne a femeii din trecut. Striga cat il tineau plamanii numele frumoasei sale Livia, dar ea nu aparea, ca-ci ea exista doar in coltul intunecat al imaginatiei unui om bolnav...Spectatorii acestui show nocturn erau 3 buni prieteni ai nebunului indragostit .
                Intr-un final obosit de  lupta cu valuri mari si puternice eroul nostru se resemneaza si iese dezamagit din apa....iar in cele din urma porneste spre camera de hotel care il astepta sa ii odihneasca gandurile obosite....
 Ramasese pentru o clipa in urma prietenilor sai si mergea cu capul in pamant , ud si lipsit de speranta .
                Privind in urma sa chipul i se lumineaza deoarece in urma sa erau 2 perechi de urme ude pe nisipul rece ......Zambind porneste mai departe si lasa totul uitarii....

             Nu conteza ca doua persoane nu sunt fizic unu langa altul , cea ce conteaza defapt e ca cele doua persoane se poarta in inima unu pe altul.......

Scrisoare catre TATA !!!

               Desi nu am mai vorbit de foarte mult timp si inca stiu ca esti suparat pe mine, sper sa mai incerci macar odata sa ma ierti pentru toate nebuniile pe care le-am facut....sper sa nu iti spun ce simt prea tarziu....Dar tu tata aveai o vorba "Macar in al 12- lea ceas" , ei bine consider ca acest al 12-lea ceas e pe sfarsite si nu as vrea sa ratez ocazia asta. Adevarul e ca imi pare rau ca te-am dezamagit de atatea ori, dar de tot atatea ori ai avut puterea sa ma iertii si sa continui sa crezi in mine. Imi amintesc cu placere in serile tarzii cand iti simt lipsa de cum te bucurai pentru orice realizare marunta pe care eu o aveam. Nu pot uita momentele in care te bucurai ca inscriam cate un gol sau luam un 10 la scoala. De atunci ti-am acordat cat mai putine momente de bucurie si mandrie . Ultima oara cand te-am vazut bucuros de realizarile mele a fost cand am intrat la facultate, radiai de fericire ca nu sunt o cauza pierduta, dar....ca de obicei te-am dezamagit din nou....Imi amintesc cum ma ingrijeai cand eram bolnav si te agitai si te zbateai sa ma duci la cei mai buni medici.... Te-ai bucurat enorm cand m-am angajat si am inceput usor usor sa ma pun pe picioare...M-ai lasat sa ma descurc singur pentru ca spuneai ca "Viata e cel mai bun profesor " si sincer iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa muncesc pentru cea ce imi doresc....Desi te-am dezamagit de multe ori tu nu ai incetat niciodata sa crezi in mine....Pentru tot ce ai facut pentru mine iti voi ramane mereu recunoscator deoarece esti cel mai bun tata din lume .......

                                                                      Te Iubesc TATA !!!