M-am întors în locul unde a început schimbarea, m-am întors pentru că atunci când m-am grăbit spre locul fericit pe care îl numeam casa, am uitat un lucru important. Poate că vă întrebaţi ce am putut uita? Ei bine m-am uitat pe mine, omul vechi. Schimbarea poate că nu a fost bine văzută dar s-a întâmplat fără să mi-o doresc. Am hoinărit mai bine de o lună pe drumuri, prin locuri cunoscute încercând să îl regăsesc, căci nu ştiam unde l-am uitat. Într-un final l-am găsit în colţul din acea cameră obscură unde a rămas blocat, l-am privit şi îmi părea că nu e el, pentru că era îmbătrânit de tristeţe că l-am abandonat. L-am îmbrăţişat, l-am şters de praf şi i-am dat haine noi. Acum părea mult mai fericit. Când l-am găsit era pierdut, dezorientat, supărat ca eu l-am uitat în acel colţ ponosit al camerei. L-am întrebat dacă ar vrea să fie din nou tovarăşul meu de drum deoarece am găsit o nouă cale a vieţii. A acceptat, iar acum am pornit pe un nou drum, sper ca acest nou drum să nu mai aibă aşa multe intersecţii, dar dacă va avea să alegem amândoi acelaşi drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu