Iar totul a inceput de la o cafea alaturi de fata care i-a redat speranta . Si a fost bine o perioada de timp doar ca atat bestia cat si autorul au uitat un lucru , poate cel mai important lucru: Povestile traiesc vii prin noi dar la fel ca si viata nu pot continua la nesfarsit . Iar acum uitandu-ne pe taramul minunat al povestilor putem vedea acea bestie cu inima de om , hoinarind singura si reprosindu-i autorului ca si-a batut joc de povestea lui. Dupa ce a vazut autorul durerea pe care bestia o avea in inima ei, s-a hotarat sa ii ia inima si sa ii redea chipul de om considerand ca a vazut durerea pe care bestia a provocat-o inainte de acea ceasca de cafea. I-a luat inima dar i-a redat vie speranta de a trai liber cum isi doreste .....Poate ca va intrebati de ce autorul este atat de crud luandu-i inima personajului sau? Ei bine in acea inima se afla durerea lasata de ea....luandu-i inima ii ia durerea si ii ofera sansa de a-si alege singur drumul.
Acum autorul va trebui sa isi creeze noi personaje pe care sa le aseze pe scena vietii, iar cand le va crea va trebui sa tina cont de greselile facute cu bestia. Sa speram ca va mai avea multe povesti de scris si noi personaje mitice de scos in evidenta.
"Sincere scuze bestiei, poate cel mai iubit personaj al meu "
Autorul .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu