duminică, 6 noiembrie 2011

Frumoasa si Bestia....


Presupun ca totii am trait in vremea copilariei pe taramul magic al povestiilor, ei bine cea ce am descoperit este  ca povestile  sunt in mare parte adevarata.
Cu totii stim celebra poveste a Frumoasei si Bestiei, acea bestie de om reprezentand barbatul blestemat care la miez de noapte lua chipul unui fel de hibrid , acea combinatie intre inima unui om si un chip "hidos" , Cam asa arata bestia care salasuieste in mintea si inima acelor oameni neintelesi si care inceaca sa uite cea ce sunt cu adevarat, pe cand frumoasa reprezinta sexul frumos , femeia dulce,firava si delicata care se poate apropia de un astfel de blestemat. Desi pare un lucru de neimaginat o astfel de frumoasa inca mai exista ....si nu doar in povesti. Dupa o scurta reprezentare a vechii povesti, as dorii sa va prezint de fapt o noua poveste a celor doua personaje mistice din vremea noastra.
Totul avea sa inceapa intr-o noapte in care o bestie de om , daramat de aburii alcolului si scapat de inhibitii, o abordeaza pe frumoasa din basm eprimandu-se liber si in niste termeni destul de vulgari si neortodoxi . Dar spre uimirea lui desi se astepta sa primeasca vreo palma si frumoasa sa ii intoarca spatele nu sa intamplat deloc asa... Ea a ramas acolo privindu-l si oferindu-i o satisfactie de al intelege, de-al asculta, de-ai purta grija unei noptii intregi , de-al inveli spre dimineata cu o patura si de-al primii sa adoarma in bratele sale. Subliniez ca va descriu o poveste plina de morala si de principii , nu o poveste cu tenta sexuala care poate ca avea mai mare tragere la public . Cam asta ar cauta orice copil sau adolescent intr-o poveste a secolului XXI. Dar aceasta e o altfel de poveste...Pur si simplu bestia a incepu sa simta cum trandafirul alb al inimii sale revine la viata, sincer trecuse ceva vreme de cand nu mai simtea ca este viu si ca are sentimente, nu mai simtise o dragoste asa de mare venind din partea unei necunoscute care neavand cu ce isi umple timpul intr-un haos de chef a aceptat sa dadaceasca un blestemat. Din privinta ei nu a fost decat o seara de alinare a unui om care avea nevoie de cineva si ea era acel cineva la locul potrivit. Si pentru ca asa e la chefuri si lumea mai ramane fara tigari cea ce e o tragedie de nedescris ,bestia a plecat in cautarea unui NON STOP , intr-o companie minunata a frumoasei. Timp de aproximativ o ora ea a facut sacrificiul de a ingheta la bratul DOBITOCULUI, in cautarea tutunului vital. Pana la urma s-au dat batuti si au mers inapoi acolo undea acea bestie nu era singura deoarece intre timp mai multi blestemati s-au transformat si din pacate erau prea putine frumoase care sa le poarte grija.Catre finalul noptii pe la 5 dimineata bestia a incept sa devina tot mai confuz, casa se cam invartea in imaginea sa imprimata in retina si astfel a fost nevoit sa se retraga pe un pres si sa incerce sa se odihneasca . Din nou acea zeita a bunavointei intruchipate a ales sa se aseze alaturi de el pe parchetul rece  imbratisandu-l si incercand sa ii ofere din caldura sufletului ei bun si curat. Parca dintr-o data nu mai era asa de frig.....iar de aici urmeaza Noapte Buna pana catre ora 7 cand bestia avea sa isi reia chipul de om.  Nimic mai deosebit ci doar o noapte de afectiune curata si pura din partea unei fiinte mistice . Oricum deocamdata poveste nu are acel final cu HAPPY END pe care il asteptati cu totii ,ci doar sa intamplat o minune iar acum bestia sta si isi scrie sentimentele regasite intr-o noapte de neuitat. Oricum morala povestii este ca inca mai exista acei eroi mistici ai povestilor copilariiei , iar spiritul civic si principiile frumoasei nu au fost incalcate  oricat ar fi incercat maleficul demon din bestie . Poate ca din moment ce frumoasa a aceptata sa se implice in aceasta poveste a timpuriilor noastre , poate isi va tine promisiunea si va accepta acea ceasca de cafea in compania unui DOBITOC !!! Poate ca va urma sau poate ca nu dar va promit ca bestia va face tot posibilul sa bea macar acea cafea fierbinte in  compania frumoasei lui ......

marți, 25 octombrie 2011

Alungat din Paradis...




De cand tu
Ai plecat
Viata mea, s-a intunecat


Si nu mai stiu
Cine-s eu
Caci fara tine, este greu


A fost candva
Un vis real
Ce ma facea , sa fiu special


Credeam ca tu
Chiar ai vrea
Ca sa fiu, in viata ta


Dar povestea 
S-a sfarsit
Ca si cum, as fi clipit


Si m-am trezit
Singur si trist 
Alungat din Paradis


luni, 29 august 2011

Pe frontul vietii



 Mi-aş dori să pot
Pierde acest război
Să nu mai trăiesc în trecut
Să-mi iau viaţa înapoi

Dar nu pot renunţa
Căci eu am fost ales 
Aici în linia întâi
Sfârşitul să-l găsesc

Luptăm zi după zi 
In mizerie şi cu răni ciudate
Insă nu putem muri
Căci iadul e departe

începe o nouă zi 
Aici pe frontul vieţii
În care noi luptăm
Fără s-avem pretenţii

Încă ne mai gândim
Dacă iadul chiar există
Căci aici în linia întâi
Binele nu rezistă

Simt că mai e puţin
Şi-oi pleca de aici
Alături de soldaţi apuşi
Pe cruce răstigniţi

Cam atât din linia întâi
Unde noaptea s-a lăsat
Doar tunul mai suna în neant
Amintindu-mi ce sunt de fapt

Un simplu pion
Pe tabla vieţii
Un simplu om
În calea sorţii

sâmbătă, 13 august 2011

Cei 2 !!!

Mie dor de faptele marunte
Pe care noi doi le faceam
Si-as vrea sa am sudori pe frunte
Ca si atunci cand ne-ntreceam

Mie dor de serile tarzii
Cand amandoi noi discutam
Cand ne gandeam la ce vom fi
Peste vreo cativa ani

Nu ne gandeam ca vom pleca
Spre alte orizonturi
Si ca acum catre final
Nu ne vom da saluturii

E greu sa treci peste
Atunci cand dezamagesti
Dar cel mai greu iti este
Atunci cand realizezi

Dar ranile-s adanci
Iar timpul greu trece
Nimic nu-i ca atunci
Acum totul e rece

Speranta mai traieste
Acum uitata-n tine
Dar nu o bagi in seama
Crezand ca nu e bine

Iar in final totul s-a dus
Si prietenia noastra
A disparut ca un apus
De luna somnoroasa

sâmbătă, 21 mai 2011

Catre Glorie !!!

E o părere de rău in mine pe care n-am cum să o explic, nu ştiu să mi-o explic nici mie , e ceva care nu vorbeşte dar care spune. Sunt foarte puţin fericit dar am aflat că  preţul fericiri este mult prea mare şi nu mi-l pot permite. Aşa că mai bine renunţ la fericire şi o inchid in cutia neştiută de nimeni , mai bine uit şi incerc să imi scot şi ultima umbră de sentimente din minte ...E dureros să nu iţi poţi respecta visele ! Suntem oameni , oameni ce ne naştem cu mari aspiraţii asemeni unui munte inalt şi frumos dar continuăm să ne ducem existenţa la poalele lui, incercînd să găsim sentimentul de fericire ascuns in cutia Pandorei. Vârful muntelui se vede tot mai glorios şi te atrage tot mai mult şi astfel renunţi la tot pentru glorie! In momentul plecări pe drumul ispitei care te duce in vârf , priveşti in urmă şi vezi acea amintire care te cheamă inapoi, o amintire prin care traieşti dar orbit de faima din vârf renunţi la ea şi pleci pe drumul patimilor! Ai ales faima şi gloria ! Şi intr-un final ajungi in vârf , in vârful criminal şi totul ţi se pare mirific, dar puţini reusesc să rămână aici pentru că stăpânul muntelui nu e de acord cu tine , şi atunci eşti izgonit şi obligat să cobori din nou la poalele muntelui să te intorci in mizerie! Alergi să regaseşti amintirea ce te ruga să nu pleci dar timpul a trecut şi nu o mai găseşti....Amintirea ta e ingropata demult şi nici mormântul ei nu ştii unde e .... Şi aşa ai rămas singur , trăieşti singur atît de singur incât ajungi să nu dai socoteală decat cel mult ţie. Alergând dupa glorie ai pierdut tot ai pierdut şi lucrul care te făcea să fi uman ....ai pierdut şi dragostea . Acum incerci să iţi gaseşti cutia in care ti-ai inchis sentimentele şi o găseşti dar cheita care era la gâtul tău  in momentul plecari la drum nu mai e .....ai pierdut-o. Ce iţi mai rămâne de făcut acum ? Acum vei trai din amintirea că ai avut şi gloria şi dragostea pentru putin timp....dar nu mai ai nimic....!!!

miercuri, 30 martie 2011

Clipă....

Apare noaptea
Ca o stapână
O prinţesă frumoasă
Dar păgână

                                       Ce îmî şopteşte
                                       La ureche uşor
                                       Cuvinte dulci
                                       De amor

                                                                                 Spune că timpul,
                                                                                 Ea l-a oprit în loc
                                                                                 Iar caleaşca lui
                                                                                A rămas undeva in doc        
Să nu fiu trist
Că nu mă iubeşte
Pentru ca ea
Demult mă preţuieşte

                                           Nu uita şi....
                                           Trăieşte-ţi viaţa
                                          Asemeni unui artist
                                          Foloseşte-ţi imaginaţia

                                                                                     Să nu fi niciodata trist
                                                                                     Căci imaginea creată in vis
                                                                                      Iţi va spune.....
                                             
                                               Clipă de clipă
                                               Se întampla o minune!

luni, 21 martie 2011

Scrisoarea escrocilor către stăpân!!!

Demult, tare demult , un om bătrân cititor al viitorului s-a oferit să îmi elucideze misterul zilei de mâine . După ce a petrecut aproximativ 10 minute urmărind linile pălmi mele foarte incruntat, mi-a spus, m-a asigurat reprosându-mi, condamnându-mă parca cu o tristeţe pe care nu o pot descrie, "Dacă nu vei ajunge un artist, nu vei deveni decât un escroc, un foarte mare escroc" Bătrânul nu mi-a spus niciodata că voi deveni un mare artist dar m-a asigurat că voi deveni un foarte mare escroc. Suna destul de tragic artist pitic sau vierme mare! Deci sunt un sacrificat, un om cu aspiraţii dar care prin natura sa nu poate deveni decât un escroc. Sincer cred ca am devenit escroc demult privind toate evenimentele din jurul meu.M-am născut în România, m-am născut intr-o închisoare albă, iar acum găsesc prea puţini oameni luminaţi şi buni care să mă facă să mă mândresc că sunt român. Conducătorul acestui stat poate fi considerat un escroc, un escroc stăpân , nascut escroc prea puţin ajuns stăpân prea uşor. Un marinar vanitos, o creatură oribilă ce conduce o ţară în formă de peşte , o persoana irecuperabilă moral dar isteaţă si vicleană. Hitlerul nostru democratic, iar din cauza celor ca el noi ce născuţi in democraţie , cei născuţi după ' 89 ne-am născut complexaţi, cu complexul celor săraci, a celor fără de lumina, a celor terorizaţi fără vreun rost.Cum e posibil aşa ceva ? Născut intr-o ţară bogată, o ţară care era inima Europei, o ţară atât de luminată , cum sa fim săraci şi fără lumina divină? Nu invalid dar handicapat prin naştere, printre cei sacrificaţi care în ' 89 au luptat pentru democraţie, pentru ca tu marinare sa îţi baţi joc de cei ce au crezut în tine...de cei ce te-au ales ca fiind o minte luminată , un om demn de a conduce! Iar pentru asta sunt şi eu un escroc, escrocul creat de tine. Tată Base afla că pentru noi lumea bună nu exista în realitate ...o vedem în cărţi, imagini ,pe harta sau la televizor, uneori şi la "Actualităţi" Astfel sunt de doua ori complexat de condiţia escrocului odată că sunt român şi cea de-a doua oară pentru că poate aşa mi-a fost scris. Amândouă personalităţi ale mele nu işi doresc decât un trai cinstit şi demn de cetăţenia de român , demn de ţara în care m-am născut...dar pentru asta trebuie să învăt de la tine cum să devin un escroc, pentru a avea bani. Banii acele hidoase monede cu care pot trăii in ţara ta. Acei hidoşi bani trecuţi prin mâinile celor mai soioase făpturi....şi totuşi stăpâni, necrezând în ei dar fiind nevoit să le respect decizile.Sincer nu pot să îmi dau seama cum de m-am injosit atât de mult încât să mă consider ca fiind ca voi. Şansa pe care tu impreună cu guvernanţi ne-o daţi este minima .Aceasta poate fi considerata o escrocherie, escrocheria voastră faţă de poporul român . Ce am câştigat în urma sacrificiului din '89 ? Libertatea , libertatea de a-mi consuma întreaga nebunie care se răspândeşte în mine ca un virus....doar atât!
Oricum vă multumesc pentru tot sprijinul mizer pe ni-l acordaţi , astazi zâmbesc şi mă bucur de resturile aruncate de tine tată Base, pentru că noi fii ţări şi impropiu fii tăi trăim cu firimiturile căzute de la masa ta. Zâmbesc bucuros pentru azi deoarece ştiu că mâine va fi mai rău.Dar toate astea până când? Toate astea până intr-o buna zi când vom pleca acolo unde nu ne aşteaptă nimeni dar acolo unde suntem iubiţi, dar nu iubiţi de tine tată Băse ci iubiţi de noi inşine. Vom pleca acolo unde suntem singuri prinţi şi nu cerşetorii din România. ADIO ROMÂNIA! OCCIDENT VENIM!

luni, 7 martie 2011

Imi amintesc.....

Îmi amintesc plimbări nocturne
Cu gândul plecat prin lume
Îmi amintesc căldura dimineţii
Privindu-te în aşternutul vieţii

Îmi amintesc frumuseţea zilei
Cântatului păsărilor  şi mângâierea ta
Îmi amintesc acel sentiment
Ce nimeni nu mi-l poate lua

Îmi amintesc mereu iubirea
Ce o vedeam în ochii tai
Dar acum când îi privesc
Au devenit atât de răi

Îmi amintesc de mine
Cât de fericit eram
Lângă tine a mea iubire
Era tot ce îmi doream

Îmi amintesc primul sărut
Atât de dulce şi curat
Dar el a devenit trecut
Şi s-a pierdut încet în neant

Îmi amintesc zile senine
Privindu-ti chipul minunat
Îmi amintesc a ta iubire
Dar totul s-a terminat !

miercuri, 2 martie 2011

Scrisoare de adio !!!

Sunt mii şi mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranţă le meriţi, dar din păcate eu nu le ştiu pe toate ca să ti-le pot spune .....din păcate nu pot să iţi dăruiesc soarele şi luna , dar nu pot să iţi dau nici măcar o stea.....dar ştiu că singurul lucru ce ţi-l pot dărui este sufletul şi inima mea ......iubirea mea......Pentru mine eşti raza de soare ce mi-a luminat strada vieţii care incepea să se scufunde in intuneric....dar asta era inainte să te intâlnesc pe tine. Nu credeam că sageata iubirii mă va lovi drept in inimă dar nu pot să mă joc cu destinul şi cu intâmplarea....cei drept cu o intâmplare atât de frumoasă.....imi doresc mereu ca tu să imi luminezi paşii vieţii...deşi pe strada mea mai apar din când in când mici furtuni care nu sunt decât problemele de zi cu zi ......dar adevărata problema sunt eu....Dar toate trec şi apoi soarele răsare din nou pe aleea mică care duce către inima mea , doar că de această dată el este mult mai mândru şi mult mai stralucitor.....plin de iubire.......doar acel soare imi mai aminteşte de zâmbetul meu de odinioară.....Te iubesc pentru că mi-ai alungat singurătatea intr-o lume mult prea aglomerată....Te iubesc pentru tot ce faci , pentru tot ce ai facut , şi pentru tot ce vei face.....Te iubesc pentru simplu fapt că exişti.....Dar a sosit momentul ca eu să plec departe ....şi acolo unde voi ajunge voi păstra mereu sentimentele de iubire pe care le-am inchis intr-un loc mic neştiut de nimeni intr-un loc unde nimeni nu le va găsi ....iar când voi fi plecat sentimentele  vor dăinui mereu atât in inima mea cât şi in a ta!!! ADIO

duminică, 20 februarie 2011

Prea Târziu....

Când iubirea te orbeşte
Şi e să n-ai noroc
Suferă cel ce iubeşte
Nu cel ce râde stând in loc

Oare trebuie să pierd
Să simt că n-am noroc
Aş vrea să te ating
Şi lângă inimă să te simt

Şi aştept acea unică zi
In care iţi vei aminti
Că pentru tine eu trăiesc
Şi doar pe tine te iubesc

Erai a mea iubire
Şi singura avere ce-o aveam
Dar ai plecat ş-ai luat cu tine
Şi puţinul ce-l doream

Au fost clipe multe
Sau poate prea puţine
Dar eu mereu
Imi amintesc de tine

Am crezut când ingeri mi-au spus
Că doar pe tine te voi iubi
Am crezut in al tău sărut
Dar tu refuzi să vi...

marți, 15 februarie 2011

La o partidă.....de cărti!!!

Am început să caut mult prea multe motive şi lucruri care să mă motiveze că te vei întoarce înapoi şi vei da din nou culoare vieţii mele obscure, că îmi vei da puterea să cred că se va întâmpla totul cum îmi doresc eu. Dar de fapt în orice activitate făceam spuneam că dacă voi reuşi tu vei veni înapoi. Te jucam doar la un zar! Am început să joc cărţi cu tine (imaginea perfectă a fiinţei pe care o iubesc) Am împărţit cărţile fiecare primind câte 5 cărţi. Şi astfel a început jocul pentru cea mai mare miză a vieţii IUBIREA. Am aruncat pe masă O CLIPĂ dar tu ai aruncat O ZI, ai câştigat prima mână dar nu era nimic mai aveam încă 4 cărţi în mână şi care erau destul de mari. Am ales dintre cele 4 cărţi AMINTIREA dar tu ai câştigat din nou aruncând pe masă UITAREA. Devenisem atât de stresat pentru că doream neapărat să câstig eram atât de motivat să câştig crezând că doar aşa îţi voi recapăta inima. Pun jos o carte foarte grea şi anume DRAGOSTEA la care tu pui jos TĂCEREA... am câştigat prima carte, nu îmi mai permiţeam pierderea unei cărţi pentru că asta însemna dezastrul. Cea de-a 4 a carte a mea a fost ADEVĂRUL la care tu ai aruncat MINCIUNA... câştigasem din nou, era egalitate. Tot jocul meu se baza pe ultima carte care putea să mă facă învingător, păstrasem aceasta carte de la început ştiind ca voi avea nevoie de ea. În final din strafundul inimi mele pun jos cuvântul suprem TE IUBESC iar în acel moment tu ai început să zâmbeşti arogant în timp ce priveai cartea ta. Eram atât de curios dar ai dezvăluit rapid misterul cărţii tale. Cartea ta era TIMPUL... care răsturna sentimentul meu în TE-AM IUBIT. Trist şi tăcut cu ochii plini de lacrimi mă ridic de la masă... AM PIERDUT!!! În final mi-am dat seama că trebuia să îţi dovedesc zi de zi dragostea mea pentru ca acum să nu fi fost niciodată nevoit să îmi joc şi ultima carte!!!

joi, 3 februarie 2011

Cele două zile!

Există două zile pe săptămână pentru care n-ar trebui să ne neliniştim, două zile fără îngrijorare, fără teamă.
Prima, este ziua de ieri, cu greşelile comise, cu paşii greşiţi, cu regrete şi suferinţe.
Ziua de ieri a trecut şi acum este în afara controlului nostru pentru totdeauna. Toţi banii din lume nu ne-ar putea readuce ziua de ieri. Este imposibil să reluăm o faptă de ieri ori să ştergem un cuvânt.
Ziua de ieri a trecut!
Cealaltă zi care n-ar trebui să ne neliniştească, este ziua de mâine; cu adversităţile ei imposibile, cu poverile ei, cu promisiunile ei de speranţă şi controlul limitat.
Mâine, soarele se va înălţa în toată splendoarea lui sau îndărătul unei perdele de nori. Dar fiţi siguri, el va răsări! Iar înainte ca el să răsară, nu este nimic de făcut, pentru că ziua nu s-a născut încă.
Nu mai rămâne decât astăzi!
Fiecare din noi poate face faţă bătăliilor unei zile. Numai atunci când adăugăm poverile de ieri la cele de mâine nu putem continua.
Nu experienţele zilnice duc la nebunie. Ci regretele de ieri însoţite de temerile pentru mâine.

luni, 31 ianuarie 2011

Te iubesc!

Tu
ti

Iubirea
Unui
Bou
Emancipat
Si
Care

TE IUBEŞTE !!!

Aventura !!!

Îmi amintesc cum a fost prima data când te-am văzut.
Nu te-am remarcat cu nimic, nu aş fi avut de unde să bănuiesc ce se va naşte intre noi. Nu iţi dădeam nici un fel de importanţă, pentru mine erai la fel de inexistentă ca o persoana care sta la un metru de mine în autobuz.
Dar s-a intâmplat să te cunosc.. Nu ştiu de ce, poate că aşa a vrut Dumnezeu. Şi uite cum eu, ăla strong şi fără sentimente eram la picioarele unei fete.
Nu mi-am dat seama cum ai pus stăpânire pe mine, sau ce anume ai făcut de m-am indrăgostit de tine. Eu eram sigur ca doar prietenia ne lega, şi dorinţa mea arzătoare de a te băga în pat. Îmi plăceai, şi aş fi vrut să te am. Te-am avut, dar spre surprinderea mea te vroiam iar, şi iar.. Şi te vroiam sufleteşte lângă mine. Pentru prima data în viaţa mea am simţit că nu pot sta departe de cineva.
Eu te vedeam ca pe o aventură.. şi totuşi am sfârşit iubindu-te cu toată fiinţa mea. De ce s-a intâmplat aşa?
Ziua în care am rămas fără tine a fost echivalentă cu ultima zi de fericire a mea.
Se pare că şi tu m-ai văzut ca pe o aventură, şi nu ai depăsit faza asta.
Orgoliul m-a făcut să tac, şi să te las să pleci. Oricum ştiu ca ai fi făcut-o.
Tu nu ştii ce se ascunde în inima mea ori de câte ori te văd cu altu, sau nu eşti lângă mine.
Sufletul meu plânge, deşi aparent sunt zâmbitor şi neschimbat…
Am uitat să iţi cer un singur lucru când ai plecat .. Să-mi dai inima inapoi

duminică, 30 ianuarie 2011

Ploaie de lacrimi

Nu sunt meteorolog
Dar văd cum se adună norii
Şi ştiu că de acum
Voi lupta singur în faţa ploii

Si ştiu ca nu e vina ta
Deşi tu crezi asta
Dar ştiu că de la tine
Am invaţat ceva

Că viaţa este grea
Iar lacrimile amare
Cum doamne te-am pierdut
Cum oare?

Iar viaţa te face să crezi
Cî eşti singur pe drum
Şi uimit priveşti cum
Iubirea îţi dispare in fum

Şi zici "Da las ca trece"
Şi te apuci să bei
Gândindu-te că doar aşa
Poţi alunga amintirea ei

Da-i ca un bumerang
Şi simţi că iar revine
Şi te lasă nervii
Şi simţi că nu ţie bine

Incerci să faci ceva
Să faci uitată fapta
Dar o vezi peste tot
In orice femeie colindă strada

Şi vrei să spui cuiva
Dar toată lumea-i surdă
Şi ai impresia acum
Ca doar foaia te ascultă

Şi iar spui "Dar lasă"
Crezând că totul trece
Şi fiecare zi pare
Un duş cu apă rece

Care te cam trezeşte
Revii la realitate
Şi incet incet inveţi
Să laşi tot ce a fost în spate

Timpul...

Aş vrea să dau timpul înapoi şi să fim din nou doar noi doi . E un sentiment greu care nu poate fi redactat în câteva cuvinte . Dar am învăţat că totul în viaţa are un scop, şi toate se întâmplă pentru că aşa trebuie să se intâmple. Timpul nu se poate oprii el trebuie să işi continuie drumul . Tot aşa şi noi trebuie să ne continuăm drumul vieţii . Cert e că dacă azi ar fi ieri şi mâine ar fi azi am trăi în trecut iar prezentul nu ar exista . Atunci cum aş fi putut spune că aveam un viitor???

Bolta cerească!

Afară încă plouă
Mă gândesc şi nu mi-e bine
Căci fiecare strop ce-mi bate-n geam
Imi spune despre tine


Şi iar îmi amintesc
Şi vreau să uit să fug departe
Dar nu pot căci sentimentele
Prin amintiri încă-mi sunt legate


Şi aud mii de şoapte
Ce-mi spun că te-am pierdut
Şi pixul parcă scrie singur
Ce am în inima şi-n gând


Ca şi atunci când
Credeam că lumea e a noastră
Plinbându-ne de mână
Printre stele pe bolta cerească


Dar eu nu mă schimb
Rămân acelaşi om
Ce te aşteaptă sincer
Lângă acelaşi pom


Şi pe acelaşi drum
Pe care îţi spuneam
Ca acolo sus în stele
E tot ce ne doream

De vorbă cu mine!

Şti sentimentul de singurătate care îmi cuprinde mintea, îl simt mereu mai greu şi mai greu, mă tot gândesc dar gândurile mele zboară departe încercând să te găsească. Sunt un om visator dar tu erai visul meu, realitatea mea. Îmi e dor de steaua care ne dezmierda cu razele ei chipurile obosite. O caut mereu de când tu ai plecat şi o rog să schimbe ceva, o rog să facă o minune, să te găsească şi să îti vorbească să îţi spună ce simt pentru tine. Pentru că doar ea poate să mai facă ceva pentru noi. Nu am ştiut să valorific momentul când tu erai lânga mine iar mai apoi momentul a devenit trecut. Trecutul crează o amintire, amintirea noastră. Îmi amintesc cu drag de vorbele pe care ni-le spuneam, de atingerea mâinilor noastre, de primul sărut, îmi amintesc de toate lucrurile frumoase pe care le-am făcut împreună. Am greşit în gesturi şi în cuvinte dar inima mea nu a greşit în alegerea ei. Privesc pe cer dar legământul nostru refuză să răsară. Oare chiar te-am pierdut? E târziu iar patul mă cheamă să îmi odihnească gândurile. Mă întind, închid ochii iar în minte îmi apar sute de imagini, mereu apare o siluetă feminină uşor schiţată în gândul meu cenuşiu. Renunţ să mă amăgesc din nou. Parcă şi patul a devenit mult prea mare pentru mine, eu sunt aici şi tu eşti atât de departe. Adorm cu gândul că mâine voi descoperi răspunsurile la întrebările mele. Adorm cu gândul la tine ! Acelaşi coşmar care se repetă în fiecare noapte mă trezeşte brusc în miez de noapte. Privesc pe geam dar steaua noastră tot nu e! Refuz să traiesc aşa, refuz să te pierd. Abia acum pot spune cele două unice cuvinte: Te Iubesc! Privesc în jur şi peste tot văd poveşti, poveşti frumoase precum a noastră doar că nu toate au acelaşi final. Toate încep cu "a fost odată" dar nu toate se termina cu "au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi " Ceva se întâmplă cu mine, nu pot să cred că în această piesă a vieţii am avut rolul principal. Împreună aveam rolul principal. Nu îmi mai puteam dori nimic dar aşa e mereu Până nu pierzi ce ai nu îţi dai seama de ce ai pierdut. Am promis multe dar am făcut puţine. Îmi pare rău că te-am dezamăgit dar acum e prea târziu. Mi-a mai rămas doar speranţa, ştiu că doar îngerii mai pot face minuni, dar pe asta mă şi bazez, doar asta mai îmi dă sperantă. Speranta noastră eşti tu, pentru că şi tu eşti un înger. Îngerul meu păzitor!